nu îți găsesc capătul nici ieșirea de siguranță
doar ferestrele cu gratiile descompuse
se holbează înăuntrul trupului meu
cum mă las despărțit în curajul leoaicei
care nu s-a întâmplat
încă

în palmele tale monosilabice
timpul poartă ochelari de vedere
fumează țigări interminabile și minți interminabile în colțul gurii
are gingiile sfâșiate de o boală invidioasă
de fiecare dată când se hrănește
din carnea deprimată a domnișoarei
cu subînțeles

și sunt atât de multe granițe deasupra cerului acesta